SOMNUL SI VISELE
"Visele ne protejează de amintirile dureroase"
Un aspect al vietii psihice care a fost pus pentru prima data in valoare de psihanaliza este reprezentat prin analiza viselor. Cel care a demonstrat marea valoare a visului in interpretarea vietii psihice prin continutul inconstientului a fost S. Freud in cartea sa ,,Traumdeutung”, aparuta in 1899. Ideea a fost imediat acceptata de psihanaliza si „interpretarea viselor’” a devenit o parte componenta importanta si o tehnica curenta atat in investigarea psihanalitica, cat si in psihoterapie.
Cel care a preluat de la S. Freud ,,analiza viselor” si a dezvoltat-o in raport cu continutul arhetipal al inconstientului a fost C. G. Jung, subliniind astfel, inca o data, relatia visului atat cu inconstientul personal cit si cu inconstientul colectiv si deosebind doua categorii de vise: vise minore,in relatie cu continutul inconstientului individual si vise majore, in relatie cu inconstientul colectiv.
Visul este un fenomen care apare in cursul somnului, motiv pentru care majoritatea specialistilor trateaza aceste aspecte impreuna. Vom analiza, prin urmare, in ordine succesiva, somnul si visele.
SOMNUL SI VIATA PSIHICA
B. Kretschmer pleaca in explicarea naturii somnului de а analiza modului de organizare a vietii sufletesti. Pentru autorul citat, sufletul reprezinta experienta interna, directa si imediata a unei persoane. Aceasta experienta interna si imediata este diferentiata prin doi poli: Eul si lumea externa.
Tot ceea ce reprezinta experienta interioare sau Eul este un produs al actiunii reciproce care se exercita intre „Eu” si ,,Lume”, sustine R.. Guardini. Acest raport este reprezentat prin urmatoarele aspecte: procesul de perceptie a lumii de catre Eu; procesul de exteriorizare si expresie a Eului in lumea externa.
In cadrul acestei relatii, afectivitatea are un rol important, ea reprezentand o atitudine reactiva a Eului fata de lume.
Analizand natura proceselor psihice, E. Kretschmer distinge doua grupe principale, si anume: procesele psihice constiente (constiinta) si procesele psihice inconstiente sau hipnotice (visul, starea de hipnoza, starile crepusculare, isteria, tulburarile intelectuale din cursul schizofreniei). Acest autor mentioneaza ca din punct de vedere cronobiologic, inconstientul este cel care apare primul, pe cind constientul este instanta psihica supraadaugata primului.
Somnul este manifestarea prin care organismul da satisfactie nevoii de repaus a individului. Somnul natural este considerat a fi un mod periodic de restaurare psihica indispensabil, si care se desfasoara dupa un ritm cotidian.
Un somn calm, egal ca desfasurare si durata in timp, corespunde la reducerea cea mai completa a tensiunilor intrapsihice ale persoanei. In timpul somnului se realizeaza o stare de relaxare psihica si somatica, cu efecte restauratoare.
In sfera psihanalizei, S. Freud considera somnul ca pe ,,o intoarcere la viata prenatala”, creandu-se in felul acesta conditii similare acelui tip de existenta reprezentata prin caldura, intuneric, izolare, absenta excitatiilor externe, sentimentul de protectie.
Somnul apare si ca o atitudine de aparare impotriva unei realitati neplacute sau a unei tensiuni intrapsihice penibile pentru individ.
Din punct de vedere neuropsihologic, somnul este de doua feluri: somnul lent si somnul paradoxal. Fiecare dintre acestea au caracteristici si o dinamica proprie.
Somnul lent corespunde starii de adormit, cu imobilitate si relaxare musculara, respiratie calma si regulata. Din punct de vedere E.E.G. se descriu cinci stadii la acest tip de somn: stadiul A,caracterizat prin rarirea undelor alpha pe traseul E.E.G.; stadiul B, caracterizat prin scaderea voltajului traseului E.E.G.; stadiul C, caracterizat prin aparitia pe E.E.G. a unor virfuri de unde ample si a complexelor Kapa (unde mari negative, lente si elemente polifazice); stadiile D si E, caracteristice fazei de somn profundat cu unde mari si regulate pe E.E.G.
Somnul paradoxal apare la un interval de 10 minute de la adormirea individului si el se repeta de 3—6 ori pe noapte. Aceasta perioada a somnului consta din urmatoarele tipuri de manifestari: miscariglobale ale corpului; miscari rapide ale globilor oculari sau faza R.E.M. (rapid eyes movements); neregularitatea ritmurilor cardiace si respiratorii.
Caracteristica somnului este reversibilitatea sa, spre deosebire de starile de stupoare sau starile comatoase.
In timpul desfasurarii somnului se produce un fenomen psihologic extrem de complex si interesant, cu o mare valoare in viata psihica a individului, reprezentat prin vis. Vom face in continuare o analiza a visului, atat din punct de vedere psihologic, cat mai ales psihanalitic.
VISUL
Visul nu este un fenomen psihic izolat. El face parte dintr-un ansamblu de experiente sufletesti intime traite de persoana umana. H. Schultz-Hencke apreciaza ca ,,nu putem intelege majoritatea viselor decit apelind la regulile generale ale experientelor traite care fac parte din antropologia psihologica”. Intrucit omul si experientele sale apartin antropologiei psihologice. ,,studiul viselor trebuie bazat pe o anumita conceptie despre om” sustine el.
Elementul central al experientelor traite de individ il reprezinta ,,pulsiunile”, motiv pentru care ele vor constitui factorul central al tematicii si al dinamicii viselor. Visul ne apare ca o experienta psihologica legata in primul rind de satisfacerea pulsiunilor individuale.
Prin natura sa incarcata de mister, prin continutul sau insorit, visul a exercitat o atractie puternica asupra omului, fascinandu-l si nelinistindu-l totodata.
Considerate ca ,,fiind trimise de zei” Homer se credea ca visele au virtuti oraculare, prin care divinitatea ,,anunta” omenirea sau o ,,avertiza” asupra unor viitoare situatii la care trebuie sa se astepte. Istoria culturii este plina de exemple de vise celebre legate de evenimente istorice, sociale, religioase. In cultura, visul este considerat ca un fel de ,,experienta paralela” cu cea a vietii cotidiene, careia trebuie sa i se acorde o importanta deosebita, intrucat el fie corecteaza, fie previne situatii actuale sau viitoare. Asemenea exemple sunt intalnite in Biblie, in Iliada etc. Nu vom insista mai mult deocamdata asupra acestor aspecte, tinind de antropologia culturala si psihologica, dar asupra lor vom reveni.
A. Porot defineste visul ca fiind ,,fenomenul psihologic care apare in timpul somnului, constituit dintr-o serie de imagini a caror desfasurare constituie o situatie dramatica mai mult sau mai putin completa si coerenta”.
Pentru S. Freud ,,visul este, in viata mintala a fiintelor normale, un fenomen obisnuit”. Visele pot fi confuze, ininteligibile, chiar absurde, uneori in contradictie flagranta cu realitatea. Cu toate acestea, individul este inclinat ca sa admita visului calitatea de realitate obiectiva. Acest fapt se datoreaza naturii speciale a visului care reprezinta o experienta sufleteasca deosebit de acuta, de vie si de intens traita de individ.
Ca si S. Freud, C. G. Jung considera visele ca fiind ,,o autoreprezentare a proceselor inconstientului, pe care trebuie sa le consideram. de fiecare data, ca pe o compensare a starii constientului, raportandu-le la o situatie existentiala anterioara si particulara a vietii celui care viseaza”.
Vorbind despre vise, S. Freud afirma ca acestea reprezinta ,,calea regala” de sublimare a pulsiunilor refulate ale inconstientului unei persoane, prin care situatii conflictuale sunt rezolvate intr-o maniera ,,deturnata”.
C. G. Jung leaga atat travaliul oniric cit si continutul viselor de ,,temele arhetipale” ale sferei inconstientului, care sunt exteriorizate in cursul viselor sub forma de imagini si simboluri. Pentru el arhetipurile reprezinta ,,materialul” din care se construiesc scenele din cursul visului.
Considerand ca visele isi au originea in inconstient, C. C. Jung distinge doua categorii de vise, si anume:
a) Vise net conturate, bogate in detalii si care se raporteaza la o problema strict individuala a individului. Acestea sunt ,,visele mici” si ele isi au originea in sfera personala si subiectiva a inconstientului personal.
b) Vise mai putin clare, cu detalii mai sterse, sau chiar lipsite de detalii, reprezentand simple imagini in raport cu marile probleme ale lumii si ale vietii. Acestea sunt ,,visele mari” si ele isi au originea in sfera colectiva si obiectiva a inconstientului colectiv.
Orice vis are un rol compensator pentru individ. In cazul ,,viselor mici”, compensarea consta intr-o mai buna adaptare a individului la problemele sale cotidiene. In cazul „viselor mari”, se dau raspunsuri la unele probleme tipic suprapersonale, cu caracter universal uman, care framanta individul. Acest din urma caz este exemplificat prin visele profetice din Biblie s.a. In cazul viselor profetice este pusa in actiune functia transcendenta, cu ajutorul careia individul gaseste solutii generale la o realitate tensionata, conflictuala sau inchise pe care este chemat sa o rezolve. Este cazul visului regelui Nabucodonosor cu ,,cele sapte vaci grase si cele sapte vaci slabe”.
H. Schultz-Hencke merge mai departe cu analiza si interpretarea viselor, afirmind ca de fapt existenta visului pune in discutie, in sfera vietii psihice, doua forme de experienta sufleteasca, si anume: experienta constiintei sau ,,viata Eului” si experienta visului sau ,”viata inconstientului”. Este un fapt cert: intre constiinta clara si starea de vis exista un paralelism absolut, pe care H. Schultz-Hencke il considera ca pe o „dubla imagine” in oglinda. Una se reflecta in cealalta. Aceasta observatie este extrem de interesanta, intrucit pune in evidenta aspecte functionale si caracteristici de complementaritate intre constient si inconstient sau intre Eu si Sine. In virtutea acestei teze, constiinta si visul se completeaza reciproc, nici una, nici alta neputind functiona singura sau separat. Aceasta vine ca sa completeze si sa intareasca teza psihanalitica referitoare la vis considerat ca ,,un fragment al trairii umane”. Viata persoanei lipsita de vis ar fi incompleta, poate chiar imposibila.
Stabilind aceste aspecte, H. Schultz-Hencke atribuie visului urmatoarele functii:
a) retrairea amintirilor ,,uitate” de individ ca pulsiuni refulate;
b) aducerea in sfera Eului a pulsiunilor refulate si prin aceasta favorizarea unei ,,descarcari” a tensiunii psihice a inconstientului;
c) stimularea productiilor imaginatiei;
d) oferirea unor solutii compensatorii in situatiile conflictuale, cu caracter dramatic, ale vietii individuale;
e) intilnirea individului cu transcendentul, cu metafizica, respectiv luarea la cunostinta a continutului arhetipal al inconstientului colectiv;
f) trairea plenara, libera, a universului afectiv uman;
g) sublimarea unor situatii speciale ale vietii sau a unor tendinte individuale;
h) rezolvarea unor relatii interumane in plan imaginar;
i) contribuie la maturizarea individului.
STRUCTURA VISULUI
Orice vis este constituit. din ,,imagini” care sunt reunite in ,,scenarii” de complexitate diferita, in raport cu tematica lor de referinta. Acest continut al viselor este compus din doua elemente, si anume:
1. Continutul manifest, reprezentat prin imaginile onirice propriu-zise, asa cum se infatiseaza ele persoanei care viseaza;
2. Continutul latent, cu caracter simbolic, reprezentind semnificatia continutului manifest, al sensului ,,imaginilor” din cursul visului si care este in relatie direct inteligibila cu motivele care stau la baza lor.
Imaginile onirice provin prin transformarea figurativ-simbolica a continutului latent al visului (pulsiuni refulate, complexe ideo-afective, arhetipuri, situatii conflictuale, simptome nevrotice etc.), iar procesul prin care acestea se transforma in continut manifest se numeste travaliul oniric.
Pentru C. G. Jung, sursa continutului latent al viselor il reprezinta „temele arhetipale” sau „complexele individului”. Pornind de la aceste date, C. G. Jung distinge cele doua forme de vise amintite mai sus: „visele mici” si ,,visele mari”.
Travaliul oniric consta in transformarile continutului latent in continut manifest sau in imagini onirice. Acest mecanism psihologic se realizeaza printr-o „colaborare inconstienta a gandirii preconstiente” (S. Freud). Mecanismele care participa la realizarea acestui proces sunt. dupa S. Freud, urmatoarele:
a) condensarea—aglutinarea, care consta in formarea unor imagini noi din elementele disparate oferite de experienta anterioara a individului.
b) deplasarea consta in transferul unei incarcaturi afective a unui obiect catre un alt obiect de substitutie, sau deplasarea sensului obiectului primar catre un altul;
e) dramatizarea consta in formarea unor idei abstracte printr-o imagine cu o mare incarcatura afectiva; imagine care are ca rol ,,transportarea” tensiunii intrapsihice din inconstient in afara acestuia;
d) simbolizarea consta in extragerea esentialului si in redarea sau reprezentarea schematica sau stilizata a imaginilor onirice;
e) neomorfizarea consta in crearea unor imagini simbolice noi, neobisnuite, ironic, fabuloase sau terifiante, inexistente in realitate dar care sa exprime formal-concret sensurile noi pe care le exprima starile de tensiune conflictuala ale inconstientului intr-o maniera alegoric—simbolica.
Pe considerentele mai sus mentionate, unii autori au emis teza conform careia visul si continutul acestuia se pot ,,apropia” din punct de vedere tematic de delir si de continutul gindirii delirante, ambele constituind o realitate diferita de cea a lumii obiective externe, concrete. Este incontestabil faptul ca atat visul cat si delirul sunt expresia unei realitati sufletesti diferita de cea externa. Nu trebuie insa identificate aceste doua forme de experiente subiective sufletesti. La baza visului stau pulsiunile, complexele si arhetipurile inconstientului, pe cind delirul are la originea sa o alterare a aparatului logic al gandirii in planul organizarii sale aparent formale si motivatia unui continut latent date de o transformare a personalitatii individului de factura patologica.
SEMNIFICATIA SI INTERPRETAREA VISELOR
S. Freud spune ca ,,orice vis in curs de formare impune, cu concursul inconstientului, ceva anume din partea Eului. Ceea ce remarca visul este fie satisfacerea unei pulsiuni, fie lichidarea unui conflict, inlaturarea unei indoieli, realizarea unui proiect etc.”. Interpretarea viselor in psihanaliza se face dupa mai multe tehnici, fiecare exprimand o anumita conceptie referitoare la ideea despre om si suflet. Ne vom referi in continuare la doua dintre metode: metoda lui Freud si metoda lui Jung.
1. Metoda lui S. Freud
Metoda lui S. Freud de interpretare a viselor consta in descifrarea semnificatiei continutului latent, cu caracter simbolic al visului, prin metoda ,,liberei asociatii” de catre subiect, condus de psihanalist. In sensul acesta ,,continutul manifest” al visului apare ca un veritabil limbaj purtator de sens. Sensul acesta este cel care, luind forma ,,continutului latent”, cuprinde conflicte, dorinte, tendinte refulate, stari complexuale, simptome nevrotice etc.
2. Metoda lui C. G. Jung
Pentru C. G. Jung, visul este o forma particulara de ,,Gestalt', o totalitate, mai mult sau mai putin complet realizata, analoaga unei drame. Din acest motiv se poate decupa visul in elementele sale componente, grupindu-le in ,,scenarii' dupa schema unei drame clasice. In sensul acesta, C. G. Jung distinge urmatoarele parti ale visului:
a) expunerea actiunii;
b) personajele;
c) climatul actiunii sau ,,intriga';
d) liza sau solutia actiunii onirice.
Toate aceste elemente ale dramei onirice se desfasoara extrem de rapid si ele impun o observatie si o atentie deosebite din partea analistului.
In raport cu continutul lor tematic, visele pot fi de mai multe feluri, atit cele mici, individuale, cit si cele mari, universale. In sensul acesta am preferat sa deosebim urmatoarele:
a) visele compensatorii, care prin desfasurarea lor ,,refac' o situatie dezagreabila sau chiar o experienta esuata din viata individului, prin aportul unei ,,reparatii compensatorii'.
b) visele conflictuale sunt. visele care au o tematica conflictuala legata de situatii de viata ale individului care-l pun in imposibilitatea de a se manifesta liber, sau care, dimpotriva, readuc in prim plan conflicte pe care acesta nu Ie poate rezolva si care-l domina.
c) visele penibile, cu caracter anxios, contrare modului de a gindi si de a actiona ale individului, in special in plan moral. Ele sunt legate de situatiile conflictuale care au generat stari complexuale, in special de interioritate sau de culpabilitate;
d) cosmarele sunt vise terifiante, cu o puternica incarcatura anxioasa, agresivitate si pericol, torturind persoana, in special legate de trairi anterioare sau de situatii de amenintare, primejdie, catastrofa;
e) visele absurde sunt vise aparent inexplicabile, de o incarcatura simbolica extrem de complexa si greu de descifrat, legate de experiente personale speciale ale bolnavului psihic sau ale unor persoane cu tulburari clinice latente;
f) visele profetice sunt visele cu caracter de ,,premonitie', care au la baza lor materialul arhetipal care este depozitat in sfera inconstientului colectiv si care redau intr-o forma simbolica deosebit de complexa framintarile individului, sau ale grupului social al acestuia, fiind legate de o problematica super-individuala.
Toate visele, indiferent de forma lor au rolul de a satisface Eul individual si de a descarca Inconstientul de tensiunea pulsiunilor sale acumulate, intr-o forma sublimata.
Exemplu: I.M., barbat de 35 de ani, cu nivel cultural mediu, topograf intr-o intreprindere miniera, este internat, pentru alcoolism cronic. Bolnavul acuza cefalee, insomnii, stare permanenta de anxietata, neliniste interioara sub forma unor cenestopatii difuze, somn nelinistit populat cu cosmare. Talentat la desen, bolnavul a reprodus, in cursul spitalizarii, mai multe din visele sale.Acestea redau intr-o forma simbolica continutul conflictual legat de starea clinica actuala a bolnavului.
Visul intitulat de bolnav ,,Dezastrul' reda, cu o mare incarcatura anxioasa, frica acestuia de alcool si pericolul iminent la care este expus. Visul se desfasoara in doua secvente. Prima secventa il infatiseaza pe bolnav in interiorul casei sale, amenintat de ,,obiectele' care simbolizeaza consumul de alcool (canile), de care acesta se apara ,,acoperindu-si ochii'. A doua secventa exprima sfarsitul inevitabil al acestei experiente patologice: moartea.
In cazul acestui bolnav visele au caracterul unor cosmare al caror obiect este absolut clar exprimat ca prezenta si de-al carui pericol bolnavul este terorizat : consumul de alcool.
In analiza viselor, specialistii noteaza o anumita organizare secventiala, acestea desfasurandu-se sub forma unor ,,scenarii onirice' succesive, adesea cu un caracter aparent absurd, irational, fara o legatura inteligibila intre ele. Acest aspect se discuta in raport cu gindirea logica. De fapt, visele reproduc, in mod secvential, conflictele inconstiente ale bolnavului, tendintele acestuia, frustrari, complexe, dar si elementele compensatorii. Acestea se pot vedea din urmatoarele exemple.
E.C., femeie de 33 de ani, licentiata in filologie, este internata pentru tulburari nevrotice aparute in urma unor grave conflicte conjugale cu sotul acesteia. Se noteaza in tabloul clinic al bolnavei o stare de nesiguranta de sine, tensiune anxioasa, sentimentul nerealizarii si al esecului in viata de familie, lipsa de protectie, izolare. Aceste aspecte se regasesc in visele sale ,,Pana-Alba'' si ,,Pescuitul cu pisica'.
Visul ,,Pana-Alba'' este imaginea simbolica a nevoii de protectie din partea unui partener ideal. Bolnava relateaza astfel visul: ,,Mergeam pe potecile unei paduri cu vegetatie luxurianta. Simteam ca ne paste un pericol. Deodata, din departare, au inceput tam-tam-urile si atunci am stiut ca sunt Pieile-Rosii. Dintr-un desis a aparut un barbat frumos, impodobit cu pene multicolore in jurul capului, cu arcul in mana si care, cu voce joasa, a spus ca el este ,,Pana-Alba' si vrea sa ma ajute. A indicat un fel de cabana in care m-am refugiat. Nu aveam arme si cum pe masa erau niste carti de joc am avut ideea confectionarii unor arme. Am taiat fasii numai popii, am impaturit fasiile taiate si cu ajutorul unor elastice am facut un fel de prastie. Prin obloanele trase vedeam cum razboinicii se apropie si am inceput sa trag cu prastia. Cel care era lovit in frunte cadea mort. S-a ordonat retragerea. Am plecat de la cabana cu convingerea ca nu-l voi mai vedea pe Pana-Alba. Mi s-a spus ca a cazut eroic, strapuns de o sageata in inima'.
Visul are numeroase simboluri:
a) Potecile unei paduri cu vegetatie luxurianta = viata bolnavei;
b) ne paste un pericol = nesiguranta si insatisfactia vietii;
c) Pana-Alba = imaginea idealizata a barbatului catre care aspira;
d) cabana = simbolul sigurantei oferit de ,,salvatorul' Pana-Alba;
e) cartile de joc = solutia salvarii, a norocului;
f) prastia = transferul propriilor probleme asupra adversarului;
g) sageata si moartea lui Pana-Alba = sacrificarea salvatorului.
M.V., femeia de 30 de ani, desenator tehnic cu nivel cultural mediu, prezinta importante tulburari nevrotice legate de o situatie oedipiana, nerezolvata. Foarte atasata in copilarie de tatal sau. Mama era deosebit de severa, o batea adesea, iar tatal o ocrotea simtindu-l adesea ,,ca pe un complice'. Idealul sau masculin se raporteaza la imaginea tatalui. Pentru M.V., sotul ideal este ,,Un om superior, de la care am ceva de invatat. El trebuie sa fie ceva care sa semene a parinte-prieten-sot, sa fie linistit, echilibrat, tandru'.
Tulburarile nevrotice apar la scurta vreme dupa casatorie si sunt legate de conflicte de ordin emotional-afectiv, brutalizari fizice, Iegaturi extraconjugale ale sotului. Apare o stare de anxietate, frigiditate, repulsie fata de sotul sau. Incepe ,,o legatura sentimentala cu un coleg'' care ,,ii aminteste de persoana tatalui sau'. Aceste aspecte apar in cateva din visele bolnavei, pe care Ie redam in continuare.
,,L-am visat pe tatal meu, care este decedat. Eram tare suparata, atit de suparata incit daca m-ar fi intrebat daca vreau sa mor i-as fi raspuns bucuroasa ca da. M-am gandit mult la tatal meu care, daca traia si era sanatos, viata mea ar fi decurs cu tolul altfel. L-am visat ca a venit la mine si s-a asezat pe marginea patului. Era tare trist. Ma privea cu multa duiosie si afectiune. Intrebindu-l ce doreste, mi-a cerut un pahar cu bere, apoi s-a culcat langa mine in pat si m-a imbratisat'.
Visul este o scena simbolica de regresiune legata de o situatie oedipiana nerezolvata a bolnavului, declansata de conflictele conjugale cu sotul sau si ,,reintoarcerea' compensatorie la persoana tatalui.
Al doilea vis al bolnavei este in relatie directa cu conflictele sale de ordin conjugal, asa cum se poate vedea in continuare.
,,Treceam un riu foarte lat peste un pod. Am ajuns la o casa necunoscuta, unde era un copil bolnav. Mi-a venit atunci ideea sa merg la o baba care stia sa ghiceasca sa o intreb daca mai erau sanse de salvare, daca va trai acest copil. Am primit urmatorul raspuns: Cum iti gasesti timp sa alergi sa te interesezi de toti, dar pentru tine nu gasesti timp niciodata? Gasesti ca esti prea fericita? De sotul dumitale nu vei scapa niciodata. Fii mai egoista si cauta sa-ti aranjezi singura fericirea in viata'.
Tematica simbolica a visului este clara.
a. riul, podul = simbolul drumului in viata;
b.casa necunoscuta = simbolul familiei sale pe care o refuza;
c. copilul bolnav = simbolizeaza situatia conflictuala din propria sa casa, respectiv familia sa;
d.baba care ghiceste =simbolul Supra-Eului si al cenzurii, dar si al unui ,,alter-Ego' care se revolta fata de atitudinea bolnavei de acceptare a propriilor situatii conflictuale;
e. fii mai egoista = compensarea conflictelor prin intarirea propriului Eu.
Se poate vedea din cazurile mai sus prezentate ca analiza viselor este de o importanta majora in ceea ce priveste cunoasterea personalitatii
Analiza viselor constituie, in mod incontestabil, calea de acces cea mai directa, cea mai bogata si mai sigura in rezultate, legat de investigarea inconstientului, a continutului conflictual , la care face apel psihanaliza.
"Pentru a-ti aminti ce ai visat, dupa trezire nu deschide ochii dar incearca sa-ti amintesti"
Blocaje in comunicare si Modalitati de prevenire a acestora
